Ruptura de tendon peronier nu trebuie ignorata. Există două tendoane peroniere care conectează glezna și piciorul la mușchii gambei și joacă un rol important în stabilitatea gleznei atunci când schimbă direcția sau împinge cu degetele de la picioare. Aceste tendoane se pot inflama sau rupe din cauza utilizării excesive sau a unui traumatism.

Ruptura de tendon peronier

Introducere

Ruptura de tendon peronier nu trebuie ignorata. Tendoanele sunt țesuturi puternice, fibroase, care leagă mușchiul de os. Există două tendoane peroniere care trec prin spatele maleolei externe ale gleznei. Acestea conectează glezna și piciorul la mușchii gambei și joacă un rol important în stabilitatea gleznei atunci când schimbă direcția sau împinge cu degetele de la picioare. Aceste tendoane se pot inflama sau rupe din cauza utilizării excesive sau a unui traumatism.

Ce cauzează ruptura tendonului peronier?

Ruptura de tendon peronier poate avea ca si cauza tendinita peronieră ce este adesea observată la sportivii care practică sportul ce necesită alergare și sărituri. Vătămarea poate rezulta dintr-o mișcare bruscă de răsucire sau o entorsă laterală a gleznei care întinde prea mult ligamentele exterioare ale gleznei. Acest lucru poate duce la ruperea tendoanelor. Utilizarea excesivă a tendoanelor este o altă cauză frecventă, care apare de obicei din cauza alergării pe suprafețe neuniforme, a purtării de pantofi de alergare prost calitativi sau a instabilității cronice a gleznei din cauza entorselor recurente.

Tendinită peronieră sau rupturile sunt cele mai frecvente în următoarele sporturi:

Simptome

Tendinita peronieră este adesea asociată cu durere arzătoare de-a lungul părții exterioare a piciorului, gleznei și părții laterale a membrului inferior, care crește odată cu activitatea și scade odată cu odihna. Rupturile tendonului peronier au simptome similare cu tendinita, dar sportivii pot prezenta, de asemenea, o durere ascuțită în momentul rupturii.

Simptomele frecvente pot include:

Când faceți o programare la medic

Leziunile tendonului peronier se pot agrava fără tratament într-un timp util, deci este important să vă adresați medicului dumneavoastră dacă aveți simptome asociate cu tendinită peronieră sau o ruptură a tendonului peronier. Medicul dumneavoastră vă va pune întrebări despre traumatismul suferit de dvs., simptomele experimentate și tipul de sport pe care îl practicați. O examinare clinică va fi efectuată pentru a căuta semne de durere, umflare, sensibilitate și slăbiciune. Medicul dumneavoastră vă poate mișca ușor glezna pentru a vedea ce poziții cauzează durere. Testele de imagistică, cum ar fi un test de rezonanță magnetică (RMN), pot fi comandate pentru a obține o imagine mai clară a gradului de deteriorare a tendoanelor.

Tratament

În cazurile ușoare până la moderate, tendinita peronieră este de obicei tratată non-chirurgical. Tratamentul va începe cu o pauză de la activitățile care provoacă dureri la gleznă. Sportivii ar trebui să se consulte cu medicul lor despre modificarea activităților (de exemplu, alergarea pe diferite suprafețe) sau înlocuirea cu alte activități care pun mai puțin stres pe tendoanele peroniere, cum ar fi înotul. Alte opțiuni de tratament conservatoare includ:

Pentru leziuni mai severe, cum ar fi o ruptură parțială a tendonului peronier, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru a vă repara tendoanele sau pentru a aborda alte probleme identificate în timpul diagnosticului. Medicul dumneavoastră vă va informa dacă intervenția chirurgicală este o opțiune de tratament adecvată pentru dumneavoastră.

Recuperare

Recuperarea după tendinită peronieră / ruptură va depinde de gradul de traumatism și de tipul de tratament pe care îl primiți. Cu leziuni minore care sunt tratate non-operator, sportivii se recuperează de obicei în patru până la șase săptămâni. După operație, sportivii se pot aștepta să se limiteze la activități fără greutate timp de aproximativ șase săptămâni, iar recuperarea completă poate dura trei până la șase luni. Fiziokinetoterapia vă va ajuta să reveniți treptat la activitatea de dinainte de traumatism și, în cele din urmă, să vă întoarceți complet la joc.