Unii oameni pot gestiona aceasta problemă prin mijloace nechirurgicale. Acestea pot include modificări ale încălțămintei și reducerea nivelului de activitate. Branțurile (talonete) și kinetoterapia pot fi utile mai ales dacă există tensionare a musculaturii gambei. Terapia cu unde de șoc (Shockwave) poate fi, de asemenea, un adjuvant util la aceste tratamente.
Dacă aceste tratamente nu funcționează atunci intervenția chirurgicală este o opțiune recomandată. Aceasta poate implica îndepărtarea nodulului osos proeminent și a secțiunii deteriorate a tendonului.
Se va face o incizie chirurgicală în partea din spate a călcâiului.
Daca în timpul intervenției chirurgicale se va observa că o porțiune a tendonului ahilean a suferit modificări degenerative, aceasta va fi excizată.
Exostoza osoasă care provoacă iritarea și durerea este îndepărtată din spatele călcâiului. O parte din tendon este reatașat folosind ancore osoase speciale care permit fixarea acestuia în os.
Dacă se observă că mușchiul gambei este tensionat acesta va fi alungit printr-o mică incizie fie în spatele genunchiului fie la mijlocul gambei. În unele cazuri, un alt tendon poate fi utilizat (cunoscut sub numele de transfer de tendon) pentru a ajuta la îmbunătățirea rezistenței tendonului și pentru a ajuta la vindecare.
În cazul în care este necesară efectuarea unor timpi chirurgicali suplimentari față de cele comunicate pre-operator, veți fi informat despre aceasta în cadrul recomandărilor pe care le veți primi post-operator.
De obicei, este nevoie ca pacientul să rămână peste noapte în spital după operație, pentru a permite controlul adecvat al durerii. Cu toate acestea, dacă sunteți o persoană sănătoasă fără alte boli asociate și aveți pe cineva acasă care poate sta cu dvs. peste noapte, veți fi externat în aceeași zi.
Aceasta înseamnă că sunteți internat în spital, operat și externat în aceeași zi.
Operația este efectuată de cele mai multe ori cu rahianestezie. Dar decizia asupra cărui tip de anestezie se va folosi în cazul fiecărui pacient va fi luată împreună cu medicul anestezist.
În plus se va face și un bloc regional pentru controlul durerii postoperator. De asemenea, veți primi și analgezice atât în spital cât și ca rețetă la externare.
Da. Veți avea o imobilizare de rășină gambiero-podală (de sub genunchi până la degete) pentru 2-3 săptămâni. După această perioadă veți utiliza o gheată ortopedică până la 8 săptămâni post operator, timp în care veți călca cu toată forța pe picior.
Veți merge acasă când vă veți simți confortabil și în siguranță. Este posibil să aveți nevoie de un control la o zi sau două după operație pentru a schimba imobilizarea de rășină.
Va trebui să țineți piciorul ridicat în cea mai mare parte a timpului în aceste prime 2 săptămâni post-operator. Acest lucru ajută la îmbunătățirea vindecării rănilor și reduce infecția. De obicei, la 14 zile după operație, urmează un control efectuat la clinică, în cadrul căruia imobilizarea va fi îndepărtată, plaga chirurgicală va fi inspectată și vi se vor scoate firele de sutură. Apoi fie se va aplica din nou imobilizarea de rășină fie veți purta o cizmă ortopedică (cu diferite înalțătoare de călcâi) până la 8 săptămâni post operator.
Kinetoterapia ar trebui să înceapă după aproximativ 2 săptămâni. Recuperarea completă după această intervenție chirurgicală poate dura aproximativ 12 luni.
În mod normal, nu veți avea voie să călcați până la controlul de 2 săptămâni, când plaga va fi inspectată. Apoi veți călca cu toată greutatea pe acel picior.
Dacă aveți o muncă de birou, și puteți munci de acasă puteți reîncepe serviciul după 2 săpt. Dacă trebuie să mergeți fizic la birou, după 4 săptămâni.
Dacă aveți o muncă ce presupune o solicitare fizică intensă, veți putea să vă întoarceți după 3-4 luni.
Reîntoarcerea la muncă depinde de cel fel de loc de muncă aveți și cât de solicitant este din punct de vedere fizic.
Majoritatea oamenilor nu conduc până când ghipsul sau gheata ortopedică nu este îndepărtat(ă). Conduceți distanțe scurte înainte de cele lungi. Dacă nu puteți efectua în siguranță o oprire de urgență, asigurarea dumneavoastră nu vă va acoperi în cazul unui accident. Dacă este operat doar piciorul stâng și ai o mașină automată, poți conduce în câteva săptămâni de la operație, când vă este suficient de confortabil pentru picior și puteți suporta greutatea pe el.
Puteți crește treptat nivelul de activitate sub îndrumarea kinetoterapeutului. Odată ce puteți merge confortabil puteți începe să alergați, să înotați și să mergeți cu bicicleta, mărind treptat distanța parcursă. Odată ce puteți alerga confortabil, veți putea face și întoarceri și sărituri. Pe măsură ce avansați în recuperare, puteți reveni la sporturi cu impact scăzut, sporturi fără contact și, în sfârșit, la sporturi de contact complet. De obicei durează 6-8 luni pentru a reveni la sporturi de mare impact precum fotbalul sau rugby-ul.
Cu toate intervențiile chirurgicale, există riscuri și complicații. Majoritatea oamenilor (70-80%) sunt foarte mulțumiți de rezultatul acestui tip de intervenție chirurgicală. Complicațiile asociate cu această intervenție chirurgicală pot include:
-Iritație nervoasă (Nevrită) – care poate avea ca rezultat o durere înțepătoare. Acest lucru nu este adesea permanent.
-Complicații ale plăgii- Literatura de specialitate raportează o incidență de 3% a problemelor plăgii chirurgicale (cum ar fi vindecarea întârziată și cicatrici dureroase)
-Slăbiciune musculară – aceasta poate apărea uneori dacă mușchiul gambei a fost detensionat.
-Umflare/edem – aceasta se reduce adesea după câteva luni.
-Ruptura tendonului lui Ahile – acestea sunt rare la această intervenție chirurgicală. Acest risc este crescut prin căderi accidentale și creșterea prea rapidă a activității. În aceste cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală de revizie.
-Infecții – Incidența infecțiilor cu această intervenție chirurgicală este scăzută. Literatura de specialitate precizează o incidență de aproximativ 2%.
-Cheaguri de sânge – Există riscul de tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară la orice intervenție chirurgicală mare. Luăm măsuri (cum ar fi anticoagulantele) pentru a minimiza riscul apariției cheagurilor de sânge.