Platfus - picior plat (cunoscut ca „Pes Planus” sau „Planovalgus”) este o problemă comună a pacienților care vin în clinică. Aceștia poat fi îngrijorați de aspectul picioarelor, de mersul anormal, de picioarele obosite sau de o durere constantă în partea interioară a piciorului.
Reconstrucția de picior plat - platfus / tendon tibial posterior
Ce presupune RECONSTRUCȚIA DE PLATFUS?
Utilizată pentru tratarea disfuncției tendonului tibial posterior și ca parte a intervenției chirurgicale de reconstrucție a platfus ului / picior plat, această procedură presupune utilizarea unui alt tendon în picior ca înlocuitor al tibialului posterior deteriorat.
Ce este disfuncția tendonului tibial posterior și ce cauzează platfus ul?
Disfuncția tendonului tibial posterior este cea mai comună cauză a platfus ului / piciorului plat sau a „arcului deformat al piciorului” la adulți, care afectează în mod obișnuit femeile în jurul vârstei de 40, 50 ani. În acest caz, tendonul tibial posterior care acționează ca „frânghie” pentru arcul piciorului, suferă din cauza uzurii și deteriorării ajungând să se întindă sau chiar rupe. Aceasta duce la deformarea arcului piciorului și cauzează inflamarea și durerea de tendon.
Ce implică intervenția chirurgicală?
Care sunt simptomele ?
- Aplatizarea arcului piciorului.
- Tumefacția și durerea gleznei interioare/interiorul piciorului.
- Durere când persoana stă în picioare sau când merge o perioadă mai îndelungată.
- Dificultate la purtarea încălțărilor.
Ce tratamente sunt disponibile?
Tratamentul inițial presupune utilizarea de talonete platfus sau modificarea încălțărilor, ținerea sub observație pentru a se asigura că nu apare o rigiditate semnificativă. Medicamentele anti-inflamatorii, scăderea în greutate, modificarea activităților și a încălțărilor pot ajuta. Dacă aceste măsuri nu au succes, atunci poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru reconstrucția formei piciorului.
Ce implică intervenția chirurgicală?
Cum rămâne cu durerea?
Cât timp durează recuperarea?
Cei mai mulți pacienți rămân în spital 1-2 zile după intervenție. Veți purta un aparat gipsat temporar sub genunchi și vi se va recomanda să vă susțineți inițial greutatea cu ajutorul cârjelor.
Aparatul gipsat temporar și pansamentul vor fi schimbate și firele îndepărtate (dacă este cazul) la clinică, în timpul vizitei de control, care are loc de obicei la 10 zile după intervenție.
Tumefacția este destul de obișnuită după intervențiile chirurgicale la picior iar cel mai bun remediu este ridicarea piciorului la intervale regulate. Vi se recomandă ridicarea piciorului operat pe o pernă, în fiecare noapte și în timpul zilei în trei momente distincte, de ex. la 11 a.m., 3 p.m. și 6 p.m., timp de o oră, de fiecare dată. Măsurile de mai sus ajută la reducerea tumefacției piciorului. Aceste instrucțiuni trebuie urmate cel puțin 10-14 zile.
După 10-14 zile veți purta un aparat gipsat definitiv sub genunchi, dar nu veți avea încă voie să vă susțineți greutatea. Trebuie să mențineți aparatul gipsat uscat. Perioada de timp până când veți avea voie să vă susțineți greutatea variază în funcție de tipul de intervenție, fiind nevoie să întrebați medicul chirurg despre acest lucru înainte de operație.
După 6 săptămâni veți putea susține parțial greutatea cu ajutorul unei încălțări speciale detașabile. Durata de timp până la susținerea completă a greutății este de 10-12 săptămâni.
Pacienții cu glezna stângă operată pot conduce mașini cu transmisie automată, în 2-3 săptămâni (numai pe distanțe scurte pentru a evita inflamarea). Cei cu piciorul drept operat vor putea conduce după aproximativ 12 săptămâni.
Se recomandă evitarea zborurilor timp de șase săptămâni de la intervenție.
Dacă lucrați la birou și vă puteți întoarce la muncă, puteți să vă desfășurați activitatea cu piciorul ridicat și purtând pantoful special sau aparatul gipsat după 2-4 săptămâni. Dacă prestați muncă manuală, veți avea nevoie de cel puțin 12 săptămâni de concediu medical.
După intervenția de reconstrucție a tendonului tibial posterior, glezna va fi rigidă, dar, de cele mai multe ori, pacienții se confruntă cu o astfel de rigiditate înainte de intervenția chirurgicală iar pierderea capacității de mișcare este rareori observată. Golful, mersul și chiar alergarea pe distanțe scurte sunt posibile după reconstrucția cu succes a tendonului.
Posibile complicații
Toate intervențiile prezintă riscuri inerente și de complicații. Riscurile intervenției de reconstrucție a tendonului tibial posterior sunt după cum urmează:
- Infectarea
- Tumefacția prelungită
- Lezarea nervilor sau a vaselor de sânge
- Rigiditatea gleznei
- Tromboză venoasă profundă (cheaguri în venă)
- Embolie pulmonară (cheaguri în plămân)
- Fuziune întârziată sau absența fuziunii (oasele nu fuzionează)
- Calus vicios
- Durere post-operatorie (inclusiv sindromul dureros regional complex)
- Deformare reziduală sau recurentă
- Supra-corectarea deformării (pes cavus)
Complicațiile de mai sus sunt rare, dar se pot produce.