O fractură a gleznei se referă la un os rupt în articulația gleznei. Fracturile gleznei sunt printre cele mai frecvente leziuni articulare și osoase.

Fracturile gleznei

Ce este fractura gleznei?

O fractură a gleznei se referă la un os rupt în articulația gleznei. Fracturile gleznei sunt printre cele mai frecvente leziuni articulare și osoase. În multe cazuri, sunt necesare teste precum o radiografie pentru a distinge o fractură a gleznei de o luxație sau o entorsă. Dacă fractura este deosebit de gravă, poate fi necesară o scanare CT.

Fracturile gleznei pot apărea la unul sau la ambele dintre cele două oase care cuprind articulația gleznei. Acestea sunt tibia (osul principal al piciorului inferior) și fibula (un os mai mic, care este paralel cu tibia si în lateralul ei). De obicei, peroneul este primul os care se rupe, urmat de maleola medială care face parte din osul tibial . Mai rar se poate fractura și maleola posterioară.

Cauze

Fracturile gleznei sunt cauzate de o forță covârșitoare care se exercită asupra articulației gleznei, ducând la fracturarea osului. Acest lucru se poate întâmpla odată cu: inversarea sau răsucirea gleznei; aplicarea unei presiuni extreme asupra articulației, fie de la un obiect care cade, fie prin sărituri; extensia sau flexia anormală a articulației.

Căderile, accidentele auto și accidentările sportive sunt câteva dintre incidentele tipice care pot duce la fracturi ale gleznei.

Simptome

Printre cele mai evidente simptome ale fracturii gleznei se numără durerea, fie la locul fracturii, fie în alte zone ale piciorului sau membrului inferior; alte fracturi asociate; tumefacția în jurul gleznei; incapacitatea de a merge și de a suporta greutatea; vânătăile (echimozele).

Simptomele fracturilor severe pot include tumefacție, echimoze, piele întinsă sub tensiune; vase de sânge sau nervi afectați; incapacitatea de a mișca sau de a simți degetele de la picioare; un picior rece sau albastru; osul expus.

Opțiuni de tratament

Unele fracturi ale gleznei se pot vindeca bine în timp, ajutate de imobilizare și încetarea temporară a activităților care pun greutate pe articulația gleznei.

Tipul de tratament recomandat va depinde de tipul specific de fractură și de nivelul de stabilitate rezultat în urma traumatismului articulației gleznei. În mod obișnuit, ulterior diagnosticării în serviciul de urgență, oasele gleznei vor fi realiniate sub o sedare ușoară ca apoi glezna să fie imobilizată într-o atelă gipsată gambiero-podală. Nu se va călca pe membrul inferior afectat până când medicul nu va efectua o nouă reexaminare. După ce tumefacția va scădea, o nouă imobilizare va fi folosită. Acestea pot varia între o imobilizare fără încărcare podală, și una cu încărcare podală parțială când membrul inferior poate suporta o oarecare greutate.

Medicamentația pentru durere va fi prescrisă, dar tipul va depinde de gradul de durere pe care îl resimte pacientul. În medie, vindecarea unei fracturi la nivelul gleznei durează patru până la opt săptămâni.

Fracturile instabile necesită tratament chirurgical și, în aceste cazuri, fracturile la nivelul gleznei pot dura mai mult timp pentru a se vindeca. Chirurgia este obligatorie atunci când în urma fracturii, osul a străpuns pielea și este expus mediului extern – aceasta este cunoscută sub numele de fractură deschisă. De obicei, plăcile metalice și șuruburile sunt utilizate pentru a menține oasele în pozițiile lor corecte odată ce acestea sunt aliniate. Dacă sindesmoza este ruptă, va trebui, de asemenea, reparată, utilizându-se fie șuruburi fie Tightrope®.

Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale la picioare, este normal ca tumefacția să persiste câteva luni după operație. Această tumefacție va dispărea complet în timp, dar poate dura până la 12 luni.