Coaliția tarsiană se referă la conexiunea anormală dintre oasele tarsiene, care sunt situate în partea din spate a piciorului. Pe măsură ce afecțiunea se dezvoltă, aceasta poate duce la durere și la o mișcare limitată la unul sau la ambele picioare.

Coaliția oaselor tarsiene

Ce este Coaliția oaselor tarsiene?

Coaliția tarsiană se referă la conexiunea anormală dintre oasele tarsiene, care sunt situate în partea din spate a piciorului (retropicior). Pe măsură ce afecțiunea se dezvoltă, aceasta poate duce la durere și la o mișcare limitată la unul sau la ambele picioare. Conexiunea anormală poate implica os și cartilaj, dar și țesut fibros.

Oasele tarsiene sunt compuse din talus, osul navicular, osul călcâiului (calcaneus), oasele cuneiforme și cuboidul. Acest grup de oase se combină pentru a facilita mișcarea piciorului.

Cauze

Se crede că, coaliția tarsiană apare cel mai adesea în timpul dezvoltării fetale. Acest lucru va duce la oase necorespunzător formate încă de la naștere. Alte cauze includ un traumatism la nivelul acestei zone a piciorului, artrita care afectează această zonă a piciorului și infecția.

Simptome

Chiar dacă majoritatea persoanelor care au o coaliție la nivelul oaselor tarsiene se nasc cu aceasta, simptomele nu se prezintă decât mai târziu în viață. Acest lucru este de obicei între 10 și 16 ani, când oasele încep să se maturizeze într-un ritm rapid. În alte cazuri, nu vor exista simptome în timpul copilăriei, dar vor apărea, în schimb, la o vârstă mai înaintată.

Simptomele tipice ale coaliției tarsiene sunt: picioare obosite, durere când stați în picioare sau când mergeți, picior plat uni sau bilateral, spasme musculare care duc eversiunea piciorului atunci când mergeți, rigiditate a gleznei, rigiditate a piciorului și șchiopătare.

Tratament

O examinare clinică amănunțită a gleznei și piciorului va fi efectuată. Testele imagistice care implică metode precum radiografiile, RMN sau CT vor fi, de asemenea, utilizate pentru a evalua această patologie.

Tratamentele non-chirurgicale pentru coaliția tarsiană includ: fizioterapie, cum ar fi programe de exerciții, masaj și terapie cu ultrasunete. Produse ortopedice cum ar fi talonetele personalizate, care vor redistribui greutatea corpului uniform pe suprafața plantara a piciorului, dar vor și limita mișcarea reducând astfel disconfortul; imobilizarea piciorului pentru a permite zonei afectate să se odihnească și să se refacă. Uneori, purtarea unei cizme ortopedice sau folosirea cârjelor poate fi de ajutor. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene precum diclofenacul și ibuprofenul pot face durerea suportabilă. Infiltrațiile cu steroizi pot fi utilizate pentru a ajuta atât la diagnosticarea cât și la tratarea temporară a afecțiunii. Acestea sunt adesea efectuate sub ghidare cu raze X sau cu ultrasunete.

Potențialele proceduri chirurgicale sunt: rezecția, care înlătură coaliția în sine și inter poziția cu țesuturi moi din alte zone, și fuziunea (artrodeza). Factori precum starea de activitate a pacientului și vârsta acestuia vor juca un rol important în alegerea tipului de intervenție chirurgicală recomandată. Dacă este necesară o artrodeză, atunci vor fi necesare 6 săptămâni fără încărcare podală într-un aparat gipsat. Dacă se efectuează rezecția, atunci este permisă punerea de greutate pe picior imediat, dar într-o cizmă ortopedică. Perioada va fi de 6 săptămâni din care primele două cu odihnă și elevație.

Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale la picioare, tumefacția poate persista câteva luni după operație și este absolut normal. Această va dispărea complet în timp, și poate dura până la 12 luni, dar, de multe ori, se va retrage mult mai repede.